Și uite așa, cu bune și cu rele ,una peste alta s-au făcut 3 luni de când stăm în strada. Unde s-au petrecut atâtea evenimante în viețile noastre, cum ar fi: dintr-o casă, am ajuns să stăm în stradă, să dormim pe cartoane, să ne învelim cu pături și saci de dormit. Apoi am fost foarte bucuroși pentru că am primit corturi, saltele.

And here we are, against all odds, after three months of living on the street. The street that bore witness to so many events in our lives such as becoming homeless after being kicked out of our homes, sleeping on cardboards on the sidewalk, covering ourselves with blankets and sleeping bags, as well as the happy moment when we received tents and mattresses.

Astăzi, din cauza frigului și a ploi, ne-am construit cabane din pături și lemne pentru un adăpost mai rezistent la zăpadă ,frig ,ploi. În aceste cabane ne-am băgat corturile pentru a ne proteja de frigul de afară pentru că nu avem căldură, lumină, apă, chiar și în aceste condiții continuăm să mergem la muncă și să trimitem copiii la școli. Uneori cerem apă la vecini pentru a ne face un duș, alteori ONG-urile au venit cu o mașină pentru a ne lua copiii la ei acasă pentru a se spăla. La fel procedăm și cu hainele: tot ei ni le spală.

Because of the rain and cold we have built lodges out of woods and blankets so that we have a better shelter to protect us from rain, snow, cold. We put our tents in these lodges in order to keep away the cold. We don’t have any kind of heat, light, or water source. Despite all this, we go to work every day and we send our children to school. Sometimes we ask for some water from our neighbors so that we can take a bath. There were times when the activists from the NGOs took our children to their homes to give them a proper bath. They are also the ones who help us wash our clothes.

Ne-am facut un obicei: de dimineața până seara stăm afară și căutăm lemne să le ardem pe trotuar. În acest fel ne încălzim, dar ne și afumăm și imaginați-vă cum se simte mirosul în mijloacele de transport. Autoritățile n-au niciun stress, n-au nicio treabă cu faptul că ei condamnă copii,tineri și bătrâni să doarmă pe stradă, în frig, iar domniile lor stau la căldură și își fac planuri. Planuri de sărbători. Noi ne facem și noi planuri, dar, of, cum să trecem de frigul de afară, de ploi, de zăpădă. Căci de sărbători nici vorbă. Ce brad ,ce cadouri, globulețe, luminițe, primire colindătorilor și atâtea lucruri pe care toată lumea le face cu drag de sărbători? Pentru noi acestea au ajuns sa fie doar un vis frumos, pentru ai noștri copii, iar pentru ai lor părinți un OFTAT și un șir lung de PLÂNS continuu. În fiecare zi ne rugăm, strigăm la Dumnezeu să aducă fericire și bucurie pe fețele copiilor nostri, să avem din nou o casă unde să fim în siguranță.

We now have a ritual – from morning until night we stay outside and look for woods that we can burn on the sidewalk. This is our only heat source. But one can imagine the smell of our clothes after sitting near the open fire. This is a real problem when we have to use public transportation. The authorities are not at all concerned; they don’t mind that they are condemning children, young people and elders to sleep on the street, in the winter cold. They are doing well in their heated homes, planning how they’ll spend the holidays. We are also making plans about how to survive despite the cold, the rain or the snow. We don’t dare to dream about all the things that people like to do during the holidays: adorning the Christmas tree, receiving presents, placing Christmas lights and decorations, receiving minstrels. Christmas is just a beautiful dream for our children and one more reason to be sad for us, their parents. Not a day goes by without praying to God for some joy and happiness on our children’s faces, as well as for a safe place that we can call home.